Her name is Iuliana C., she is 13 and lives in the small locality of Oltina, Constanta County, famous for its wines and the snake colonies living nearby. Up to a point, Iuliana’s life looked like the life of hundreds and thousands of other children in the area: she comes from a large family, with eight siblings spread all over the world and lives with her father in a cold big house. Four years ago, shortly after her mother died, the girl found out that she has HIV, EvZ writes.

Iuliana, a lonely child. Snakes are her only friends

When the doctor told her she had HIV, she cried a few minutes, but this was caused more by the frightened look on her father’s face, and then she calmed down and went home. She went on living, with the air of someone who thinks that if they die, it’s all right, for they have six or seven other lives. The snakes living in the area are not poisonous, but people kill them anyway. In the last few years, Iuliana has found some snakes in her courtyard, but never harmed her. “This is like a land of snakes, there are many of them because there’s a lot of water… Durign the summer, we go to bath in the Danube and the snakes swim around us without harming us,” the girl says.

One morning a year ago, the girl was waking up and felt something cold in her bed. It was a baby snake. “It was curled on the pillow next to my shoulder, it was sleeping like a baby. I thought I was seeing things. It was very small, I think it was a baby… I yelled and my father came, he took it out of the house and killed it… Then I was sorry, I went to the back of the house and cried the whole day.”

Is AIDS airborne?

Like many other children in the area, Iuliana grew up too fast. Always alone from morning till night, she looked after the house, at an age when other girls play with their dolls.

People heard she has AIDS and avoid her, while others sometimes wonder out loud if AIDS is airborne. Elderly women in the neighborhood answer her greetings and then study her closely to see if the disease advanced in any way.

Children don’t play with her, they borrowed from the adults’ meanness and fears. “Sometimes it gets so alone and I tell my dad, sell everything and let’s get out of here, it doesn’t matter if there are so many snakes or so many people and so much water here, it’s like it’s deserted, really,” she says. She knows that if she says there, she will remain alone her entire life: now and then she will remember that from all the living beings in Oltenia, only that baby snake that her father killed had the courage to get close to her.
 

Drama unei fetiţe cu HIV. Doar un pui de sarpe a indraznit sa se apropie de ea

Se numeşte Iuliana C., are 13 ani şi locuieşte în mica localitate Oltina din judeţul Constanţa, vestită pentru vinurile sale, dar şi pentru coloniile de şerpi care sălăşuiesc în împrejurimi. Până la un punct, viaţa Iulianei seamănă cu viaţa altor sute şi mii de oameni din zonă: provine dintr-o familie numeroasă, cu opt fraţi răspândiţi prin lume, şi locuieşte cu tatăl său într-o casă mare şi rece. În urmă cu 4 ani, la puţin timp după ce mama sa a murit, fetiţa a aflat că este infectată cu virusul HIV, scrie EvZ.

Iuliana, un copil singur. Prieteni îi sunt doar şerpii

Când i-a spus doctorul prima dată că are HIV, Iuliana a smiorcăit câteva minute- mai mult de spaima pe care a văzut-o pe chipul tatălui său, apoi s-a liniştit şi a plecat spre casă. Şi-a văzut de trai, cu aerul că, dacă moare, oricum mai are în rezervă vreo şase- şapte vieţi. Şerpii care au vizuinile în zona Oltina nu sunt veninoşi, dar oamenii îi stârpesc peste tot unde îi întâlnesc. În ultimii ani, Iuliana a găsit câţiva şi prin curte, dar nu s-a obosit niciodată să îi alunge. “Aici e ca o ţară a şerpilor, sunt mulţi, că-i şi apă multă… Vara, mergem să ne scăldăm la Dunăre şi şerpii înoată în jurul nostru, fără să ne facă vreun rău… Unii intră în case sau în curţile oamenilor, pe alţii îi mai găsim încolăciţi pe garduri, dar ce să le faci? Tot de la Dumnezeu sunt daţi”, povesteste fata.

Într-o dimineaţă, în urmă cu un an, fata era pe trezite în pat, s-a răsucit puţin şi a simţit că i se face frig: atingea mereu ceva rece. S-a uitat sub pătură şi a găsit un pui de şarpe. “Era strâns colac la umărul meu şi dormea pe pernă ca un om, am crezut că nu văd bine. Era mic, cred că era şi el copil… Am ţipat şi a venit tata, era ieşit pe-afară: l-a scos din casă şi l-a omorât cu o sapă…  După aceea mi-a părut rău: m-am dus în spatele casei şi am plâns toată ziua, ca proasta”. A plâns chiar dacă ştia precis că nu poţi iubi un şarpe, după toate câte se povestesc despre reptilele astea scârboase.

SIDA se ia şi prin aer?

 Asemenea multora dintre copiii Oltinei, Iuliana s-a maturizat înainte de vremea tuturor maturizărilor. Singură mereu din dimineaţă până-n seară, copilul Iuliana a avut grijă de toată casa. La vârsta când alte fetiţe au în grijă doar păpuşile. A măturat, a şters podeaua, a învăţat de timpuriu să gătească: erau ai ei plecaţi la câmp, sau la târg, sau la serviciu, dar ea era acasă, se cocoţa pe un scaun ca să ajungă la oalele care fierbeau, punea cartofi în tigaie sau arunca nişte morcovi în cratiţă şi mesteca furios cu un linguroi de lemn.

“Hai, tată, vinde tot şi hai să plecăm de-aici”

Lumea e rea, se fereşte de ea: a aflat că fata are SIDA şi unii se întreabă, uneori, cu glas tare, aproape provocator, dacă SIDA asta nu se ia şi prin aer? Babele din vecini îi răspund la salut şi pe urmă se uită lung în urma ei, să vadă dacă a mai “lucrat” boala. Adică a mai slăbit fetiţa asta, s-a îngrăşat, i s-a mai stins din lumina ochilor, nu leşină pe stradă?

Copiii nu se joacă alături de Iuliana, au împrumutat şi ei din răutatea şi spaimele adulţilor. “Uneori mă apucă urâtul şi îi spun lu’ tata, hai, tată, vinde tot, zău aşa, şi hai să plecăm de-aici, nu contează că-s atâţia şerpi aici, sau atâţia oameni, sau atâta apă în jur, dar parcă este totul prea părăsit pe-aici, zău aşa”, zice Iuliana C. Ştie că, rămasă acolo, în împărăţia apelor, va trăi singură toată viaţa, aşa cum trăieşte în general un bolnav de SIDA în România: când şi când, îşi va aminti că dintre toate fiinţele vii de la Oltina, doar puiul acela de şarpe, omorât de taică-său cu sapa, a îndrăznit să se apropie de ea.