Administratorul general al NASA a declarat joi că alegerea primelor ţări care vor trimite astronauţi pe Lună, după cei americani, va depinde de contribuţiile internaţionale la programele spaţiale dezvoltate de Statele Unite pentru a permite revenirea echipajelor umane pe satelitul natural al Pământului, informează AFP.
"Când vom calcula contribuţiile partenerilor noştri internaţionali la această operaţiune, puteţi să vă imaginaţi că multe ţări se vor fi angajat la un nivel suficient pentru a reclama dreptul de a trimite un astronaut pe suprafaţa lunară", a declarat Jim Bridenstine, administratorul general al agenţiei spaţiale americane, într-o conferinţă de presă organizată la cea de-a 70-a ediţie a Congresului internaţional de astronautică, care se desfăşoară în această săptămână la Washington.
Europenii şi japonezii au declarat public că doresc să îşi trimită astronauţii pe Lună în cadrul programului Artemis, al cărui calendar prevede o primă aselenizare a doi americani în 2024, urmată de alte misiuni programate.
"Noi vrem ca ei să îşi trimită astronauţii pe Lună. Scopul nostru este ca reprezentanţii mai multor ţări să trăiască şi să lucreze pe Lună în acelaşi timp", a declarat Jim Bridenstine.
În cazul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), colaborează 15 ţări (Statele Unite, Rusia, Canada, Japonia şi state din Uniunea Europeană), iar astronauţi de 19 naţionalităţi au fost prezenţi la bordul avanpostului orbital.
În cazul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), parteneriatul dintre statele membre se realizează în baza unui troc şi a unor contribuţii în natură în privinţa echipamentelor spaţiale.
"Se va întâmpla acest lucru în cadrul celei de-a doua aselenizări viitoare? Nu ştiu, asta depinde fără îndoială de ceea ce se va în timpul primei aselenizări (cea din 2024, n.r.), dar vor exista multe oportunităţi", a continuat Jim Bridenstine.
El a mai spus că mini-staţia orbitală lunară pe care americanii vor să o asambleze, Gateway, va avea o durată de funcţionare de cel puţin 15 ani şi "o arhitectură deschisă": standardele pentru porturile de andocare, pentru sistemele de susţinere a vieţii (oxigen, apă, temperatură) şi pentru sistemele de navigaţie şi comunicare vor fi publice, deschise pentru vehicule spaţiale non-americane şi chiar private.
"Dacă celelalte ţări vor să folosească un modul propriu de asolizare pentru a trimite oameni pe Lună, ele vor putea să îl construiască, pentru că Gateway va avea o arhitectură deschisă", a explicat administratorul NASA.AGERPRES
"Când vom calcula contribuţiile partenerilor noştri internaţionali la această operaţiune, puteţi să vă imaginaţi că multe ţări se vor fi angajat la un nivel suficient pentru a reclama dreptul de a trimite un astronaut pe suprafaţa lunară", a declarat Jim Bridenstine, administratorul general al agenţiei spaţiale americane, într-o conferinţă de presă organizată la cea de-a 70-a ediţie a Congresului internaţional de astronautică, care se desfăşoară în această săptămână la Washington.
Europenii şi japonezii au declarat public că doresc să îşi trimită astronauţii pe Lună în cadrul programului Artemis, al cărui calendar prevede o primă aselenizare a doi americani în 2024, urmată de alte misiuni programate.
"Noi vrem ca ei să îşi trimită astronauţii pe Lună. Scopul nostru este ca reprezentanţii mai multor ţări să trăiască şi să lucreze pe Lună în acelaşi timp", a declarat Jim Bridenstine.
În cazul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), colaborează 15 ţări (Statele Unite, Rusia, Canada, Japonia şi state din Uniunea Europeană), iar astronauţi de 19 naţionalităţi au fost prezenţi la bordul avanpostului orbital.
În cazul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), parteneriatul dintre statele membre se realizează în baza unui troc şi a unor contribuţii în natură în privinţa echipamentelor spaţiale.
"Se va întâmpla acest lucru în cadrul celei de-a doua aselenizări viitoare? Nu ştiu, asta depinde fără îndoială de ceea ce se va în timpul primei aselenizări (cea din 2024, n.r.), dar vor exista multe oportunităţi", a continuat Jim Bridenstine.
El a mai spus că mini-staţia orbitală lunară pe care americanii vor să o asambleze, Gateway, va avea o durată de funcţionare de cel puţin 15 ani şi "o arhitectură deschisă": standardele pentru porturile de andocare, pentru sistemele de susţinere a vieţii (oxigen, apă, temperatură) şi pentru sistemele de navigaţie şi comunicare vor fi publice, deschise pentru vehicule spaţiale non-americane şi chiar private.
"Dacă celelalte ţări vor să folosească un modul propriu de asolizare pentru a trimite oameni pe Lună, ele vor putea să îl construiască, pentru că Gateway va avea o arhitectură deschisă", a explicat administratorul NASA.AGERPRES
