Cum ştim că suntem îndrăgostiţi? Păi, simptomatologia este la îndemâna tuturor, toţi am fost, cel puţin o dată îndrăgostiţi; adolescenţa e îmbibată până la refuz de emoţie brută.
În primul rând, e necesar să facem deosebirea între a fi îndrăgostit şi a iubi, între emoţie şi sentiment. Emoţia este o structură primară, de scurtă durată, de intensitate mare; pe când sentimentul are durabilitate. Sentimentul , implică, pe lângă emoţie, şi un angajament mutual, nescris, stabil pe axa temporală. Aşadar, emoţia precede sentimentul. De la îndrăgostire şi până la dragoste sunt paşi mulţi.
Darwin considera că : bucuria, surpriza, tristetea, frica, dezgustul, furia sunt emoţii fundamentale. Ulterior, Ehman a completat lista şi a adaugat la cele menţionate anterior : veselia, dispreţul, mandria, nemulţumirea, jena, vinovăţia etc.
Dacă e să căutăm originea îndrăgostelii, am putea apela atât la creaţionism, cât şi la evoluţionism. Am putea să-i punem geneza pe seama unor reacţii chimice, pe seama îndrăgostelii primare de figura maternă, s-o legăm de complexele Oedip şi Electra, sau s-o încadrăm, pur şi simplu în etapa de curtare a genului opus, cu scopul împerecherii şi al obţinerii de urmaşi.
Îndrăgostitul este un soi de pornire obsesivă, în care impulsurile euforice, de-a dreptul halucinogene, reziliază contractul cu realitatea şi deschid porţile noului, ale experienţelor senzoriale. Raţiunea iese din context, la fel şi relaţionarea cu cei din jur, jobul, şcoala. Se reprioritizează toate interesele, în funcţie de persoana adulată.
Aceasta este pusă brusc pe un piedestal. Nimeni şi nimic nu are dreptul să-i ştirbească din notorietate. Defectele acesteia sunt minimalizate, ea este scoasă din contextul personal (din familie, din mediul social şi cultural, din cel educaţional). Apar distorsiuni în perceperea ei : se accentuează toate trăsăturile ei care-ţi satisfac ţie nevoile. Să fim puţin atenţi la acest aspect. Dacă eu am nevoie de intimitate fizică, atunci creierul meu se va focusa pe decriptarea metodelor prin care eu aş putea aborda această persoană, pentru ca TOT MIE să-mi fie satisfăcută nevoia de apropiere fizică. Îndragostirea, implică astfel, conduite egoiste, la care nici nu ne-am fi gândit. Cu alte cuvinte, nu voi mai fi apt să-i descopăr calităţile interioare, personalitatea, caracterul; ci voi capta mereu informaţie pe calea simţurilor, a analizatorilor vizuali ( îi voi admira fizicul şi elementele care îl/o diferenţiază de ceilalţi), olfactivi (îi voi savura mirosul pielii atunci când o voi pupa la finalul întălnirii sau când îi voi săruta mâna, aproape că-i voi memora parfumul), gustativi ( voi aprecia savoarea unui sărut), kinestezici (voi trăi intens fiecare atingere, fiecare ţinere de mână, fiecare contact piele pe piele).
Simţurile se ascut pentru a putea capta cât mai multă informaţie despre omul de care ne-am îndrăgostit. Acest act, vine la pachet cu un set întreg de manifestări fiziologice:
- · tahicardie, bătăi mai rapide ale inimii, creşterea pulsului
- · roşeaţă în obraji
- · senzaţia de gol în stomac sau "fluturi", senzaţia de "nod în gât"
- · fiori reci pe şira spinării, furnicături, un "bulgăre de căldură" care circulă constant prin corp şi crează senzaţii plăcute de arsură
- · senzaţia de înmuiere a genunchilor
- · tremur, mişcări dezordonate ale membrelor (bătăi frecvente din picior spre exemplu.)
- · transpiraţia mâinilor, frământarea excesivă a lor în prezenţa celuilalt
- · clipit des, "datul ochilor peste cap", dilatarea pupilelor
- · jocul cu şuviţe de păr (învârtite pe deget) şi muşcatul buzei de jos - aduse până la rangul de reflexe involuntare
- · insomnii
- · pierderea apetitului (a poftei de mâncare)
Aceste manifestări nu se produc doar în prezenţa stimulului, deci a persoanei de care suntem îndrăgostiţi, ci şi în absenţa ei. Rememorarea evenimentelor în doi este însoţită de cele enumerate anterior
Un alt efect imediat al îndrăgostirii este scăderea capacităţii de concentrare, atenţia se îndreaptă, toată, către celălalt. Timpul capătă altă valenţă, mereu ni se pare prea scurt în prezenţa persoanei dragi, şi mult prea dilatat în absenţa ei. Se instalează dorul, nevoia acută de prezenţa fizică a celuilalt. Mai nou, acest dor se ţine în frâu prin tot felul de conexiuni bazate pe tehnologia de ultimă generaţie. Dacă înainte, primirea unei scrisori parfumate, cu cerneala întinsă de lacrimi de dor era un stimul care întreţinea îndrăgosteala, azi, un e-mail / sms / telefon / o sesiune pe messenger sau skype sau facebook, menţin focul lăuntric al dragostei.
Pasiunea este o altă caracteristică a omului îndrăgostit. Acesta îşi canalizează tot ce are mai bun către atragerea persoanei dragi. Uneori face greşeala să sustragă resurse pe care, în mod firesc le utiliza în activităţi de subzistenţă. Riscul de a da un randament mai prost la job este mult mai mare în perioada îndrăgostelii. Asta dacă jobul nu are legătură directă cu arta. Un artist îndrăgostit va avea un atu. Se pare că, în această perioadă, creşte originalitatea, creşte potenţialul creativ.
O persoană îndrăgostită lasa garda jos. Pentru că raţiunea e antitetică iubirii. Atunci, se va prezenta în faţa celui drag - nud. Dezbrăcat de Sine. Nu luam în considerare cazul în care cineva place o persoană doar fizic şi doreşte să-şi satisfacă poftele carnale. În acel caz, mulţi apelează la camuflaje, măşti, schimbarea de identitate, joc de rol; pentru a-şi atinge scopul. Clar,nici acesta nu este mânat de raţiune, ci de dorinţa imperioasă de satisfacere a nevoilor biologice. Din dezechilibre hormonale cumulate cu frustrarile adunate din cauza tensiunilor, a nedescărcării energetice; se nasc adevărate pasiuni, obsesii pentru sex.
O altă trăsătură a îndrăgostitului este exagerarea din decodificarea mesajelor primite. Astfel, el va acorda o prea mare importanţă unor mesaje simple; acestea devin, brusc, pline de semnificaţii. Câţi dintre noi nu ne-am simţit adevăraţi Dumnezei, în relaţionarea cu omul de care eram îndrăgostiţi? Limitele noastre par să se împingă spre extrem. E exact ca atunci când bei prea mult şi ai impresia că eşti stăpânul lumii, că poţi face orice, că nimeni nu-ţi poate împiedica planurile.
Identitatea are cel mai mult de suferit în aceasta ecuaţie. Şi şi-a ales şi un moment prost, exact acela în care ar trebui să se consolideze, în adolescenţă. Astfel, punctul critic poate fi depăşit doar de cei care sunt îndrumati corespunzător de cei cu mai multă experienţă de viaţă - părinţi, prieteni mai mari, consilieri, psihologi, de ce nu - preoţi.
Şi pentru că am adus subiectul în această zonă, aş vrea să vă prezint şi un alt punct de vedere al creştinilor de acum câteva sute de ani. Opinii care ar putea fi considerate valabile şi azi. Oamenii se schimbă, generaţiile apar şi se sting, dar dragostea este la fel de vie.
Nu voi dezbate subiectul dragostei, în acest articol. Vă dau câteva repere şi vă provoc la o meditaţie, la o paralelă între a fi îndrăgostit şi imaginea iubirii veritabile, prin prisma creştinismului.
VALENŢE ALE IUBIRII, ÎN CARTEA CĂRŢILOR
1. Îndemn la a iubi
"Faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând." (Filipeni 2:2)
"Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune." (Evrei 10:24)
"Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste." (1Ioan.4:8)
2. Caracteristici
"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. " (1Corinteni 13:4-8)
2. Dragostea privită ca boală
"Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, daca găsiti pe iubitul meu, ce-i veţi spune? Că sunt bolnavă de dragoste!" (Cântări 5:8)
3. Intensitatea sentimentului
"Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înnece." (Cântări 8:7)
4. Proprietate curativă
"Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate." (1Petru 4:8)
5. Incompatibilitatea cu frica
"În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârsita izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desavârşit în dragoste." (1Ioan.4:18)
6. Consecinţele privării de dragoste
"Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toata credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic." (1Corinteni 13:1-3)
