Secolul al XVII-lea a fost pentru Ţarile Române o perioadă de afirmare culturală, posibilă printr-o aşezare a treburilor interne şi o relaxare a dominaţiei otomane, imperiul fiind prins în războaie fie pe continent, fie cu Orientul. Pentru Europa acest secol reprezintă o perioadă de maturizare politică. Pacea de la Westfalia, care punea capăt Războiului de 30 de ani şi recunoştea independenţa Olandei, consacra principiile echilibrului politic şi debutul congreselor de pace. Este un secol în care încep să strălucească ideile în ştiinţă, în artă, în creaţiile artistice, dar şi literare. Galileo Galilei, „părintele ştiinţei moderne”, după cum îi va rezerva locul în Pantheon Albert Einstein, publică primele observaţii astronomice telescopice, iar cerul începe să-şi lase descifrate tainele pentru ca lumea, după o perioadă de stagnare, să poată evolua. „Şi totuşi, se mişcă!”  sunt cuvintele care vor încuraja ştiinţa şi cu care biserica catolică va trebui să facă un compromis. În artă, Franţa va  impune prin construcţia palatului de la Versailles, în partea opusă a lumii, India prin Taj Mahal. Societatea franceză se va familiariza cu satirizarea moravurilor sub condeiul lui Molière sau va trăi emoţia dramelor lui Corneille sau Racine. În Ţările de Jos, pictura se va îmbogăţi prin manifestarea spiritului artistic al generaţiei lui Rembrandt, Rubens sau van Dyck. Secolul al XVII- lea este secolul barocului şi al colonizării Americii.

Ţările Române trăiseră efemera unire politică sub conducerea marelui voievod Mihai Viteazul, iar acest act politic va fi reînsufleţit ori de câte ori împrejurările sau ambiţiile unor domnitori o vor permite. Vasile Lupu, domn al Moldovei între anii 1634-1653, poreclit “Grecul” sau “Albanezul”, graţie originii sale, aromân din Albania, mare boier care a deţinut dregătorii importante în sfatul domnesc, va menţine din ambiţii personale o stare de tensiune cu domnul Ţării Româneşti, Matei Basarab, dar şi cu principele Transilvaniei. Dorinţa de a-şi impune fiul pe tronul uneia dintre ţări, ca şi crearea stemei comune care mai târziu va deveni a Principatelor Române Unite, atestă evoluţia spre realizarea statului unic, prin unificarea celor trei ţări române. Duşmănia dintre cei doi se va încheia prin construcţia reciprocă a unei biserici, simbol al iertării şi împăcării:Mănăstirea Stelea, ridicată de Vasile Lupu la Târgovişte, şi mănăstirea Dobromira (“Bună pace”) , ridicată de Matei Basarab la Soveja.

Vasile Lupu s-a urcat pe tron după o perioadă tulbure în istoria Moldovei, marcată de dese conflicte între facţiunile boiereşti, perioade de accentuare a dominaţiei otomane, de creştere a fiscalităţii şi a nemulţumirilor sociale. Călătorul sirian Paul de Alep, secretar al Patriarhului Antiohiei, îl descrie pe Vasile Lupu ca fiind “înalt la stat”, cu o “înfăţişare severă”, şi al cărui cuvânt “era ascultat şi vestit pretutindeni din pricina bogăţiilor sale”.

Cronicarul Ioan Neculce în “O samă de cuvinte” arată grija pentru refacerea economică a ţării în primii ani de domnie, curtea domnească fiind un exemplu de reducere a cheltuielilor: ”Vasilie vodă, după ce au luat domnia…s-au rugat vizirului să lase ţara de bir trii ani şi al triili anu să dea birul ţării odată…Şi i-au făcut pre voie vizirul. Şi după ce au vinit el în ţară, la scaonul domniii, contoş cu soboli        ( mantie lungă şi îmblănită cu samuri-n.m.) n-au îmbrăcat triii ani, ci numai cu hulpi. Şi pe dzi numai o mierţe (150 kg,-n.m.) de pâine să mânca şi doi berbeci şi o ialoviţă (vacă mare şi grasă-n.m.) la curtea domnească. Cheltuială puţină, mai mult de doi galbeni pe dzi nu ieşie.“ Atitudinea curţii domneşti domolea din tensiunea nemulţumirilor, iar măsura a fost urmată de o creştere economică şi demografică. Comerţul a cunoscut o înviorare însemnată, iar banii au început să curgă spre vistieria statului. Cu ei domnul a putut să înceapă o intensă activitate culturală, să susţină aşezămintele religioase de pe Muntele Athos sau Patriarhiile din Constantinopol şi Ierusalim. Între anii 1637-1639 a fost ctitorită biserica Sf. Trei Ierarhi din Iaşi, iar ca urmare a sprijinului pe care îl acordă Patriarhiei din Constantinopol, doi ani mai târziu moştele Sf Parascheva vor fi aduse aici.

Cronicarul Miron Costin spunea despre el că era “omu cu hire înaltă şi împărătească, mai multu decât domnească”. Aura împărătească era dată şi de starea de om bogat, şi de ţinuta sa care impunea respect. Totodată,  eticheta riguroasă de curte, rafinamentul, fastul, toate erau orientate spre impunerea puterii şi a bogăţiei faţă de străinii care vizitau Moldova în diferite scopuri, şi, implicit, creşterea prestigiului ţării pe care o conducea. În acest sens, Vasile Lupu a înţeles ce însemna învăţământul într-o societate pe care el o dorea înălţată spiritual. Prin urmare, în incinta mănăstirii Trei Ierarhi a funcţionat prima instituţie de învăţământ superior din Moldova, Academia Vasiliană (Şcoala de la Trei Ierarhi) cu profesori trimişi de Mitropolitul Kievului, Petru Movilă.

Vasile Lupu are aproape două mari personalităţi ale lumii ecleziastice: pe moldoveanul Petru Movilă, ajuns Mitropolit al Kievului şi pe Varlaam, Mitropolitul Moldovei. În 1640, cu sprijinul lui Petru Movilă, Mitropolitul Varlaam înfiinţează la mănăstirea Trei Ierarhi prima tipografie care va fi condusă de stareţul Sofronie. Aici va fi tipărită “Cazania” sau “Cartea românească de învăţătură de la prăvilele împărăteşti”, care este prima carte tipărită în limba română în Moldova, dar şi alte lucrări teologice care îmbogăţesc marea operă culturală a Mitropolitului Varlaam, susţinut de domnitorul Vasile Lupu: “Cele şapte taine”, “Răspunsul împotriva catehismului calvinesc”-prima carte de polemică teologică, “Pravila”, “Paraclisul născătoarei de Dumnezeu”, “Jitiile” etc. În anul 1642, Vasile Lupu sprijină organizarea la Iaşi a sinodului ortodox care a adoptat “Mărturisirea de credinţă orodoxă”.

“Am ridicat această ctitorie în numele celor trei sfinţi:Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur, şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 7147(1639)”- sunau cuvintele lui Vasile Lupu. Azi biserica adăposteşte mormintele a trei mari domni, fiecare cu rol important în cultura românească: Vasile Lupu-ctitor, în timpul căruia se pun bazele învăţământului superior, se introduce tiparul, apar primele scrieri în limba română; Dimitrie Cantemir - primul român membru al unei academii străine, Alexandru Ioan Cuza - primul domn al Principatelor Unite, cel care va înfiinţa două universităţi, la Iaşi şi la Bucureşti.

Prof. Elena Ichim